stii si tu....

Stii si tu la perfectie momentele alea goale si seci din viatza ta, pe care pentru nimic in lume nu ai putea sa le intelegi, cele in care, dintr=o data toata viatza ta se naruie, si tu nu ai nici cea mai mica idee de ce...Acum o clipa erai sigur ca totul merge nice and easy, toate piesele sunt asezate la locul lor, melodia pe care o asculti e cea mai misto, lumea pare a-si urma cursul normal, nimic prea mult, nimic prea putin. Toate planurile sunt facute, vremea e misto, ai benzina in rezervor si esti gata de cea mai tare calatorie din viatza ta. Apoi dintr-o data, brusc si iremediabil parca te trezesti intr-un univers paralel in care nimic nu iti convine, totul ti se pare de cacat, melodia asta e enervanta rau de tot, ai benzina in rezervor dar simti ca nu ai unde sa te duci, pe cine sa vezi, si toate piesele din puzzle s=au ratacit si sigur, mai mult ca sigur nu ai sa le mai gasesti niciodata, pentru ca nici macar nu mai ai chef sa o faci. Dintr=o data esti atat de sec incat nu=ti vine sa crezi ca esti tu!Ai impresia ca esti o piesa veche intr-un muzeu celebru, valoroasa dar cu atat de mult praf pe ea incat nu iti mai recunoaste valoarea. Singura ta scapare este sa vina cineva sa sufle praful asta, care te seaca, de pe tine si sa iti recapeti stralucirea sau sa ai tu puterea sa te scuturi atat de tare si atat de bine incat sa revii imediat in lumina reflectoarelor. E singura ta sansa ...

de cate ori

De cate ori in viatza iti poti schimba perceptiile? De cate ori iti sunt asteptarile inselate? De cate ori iti spui ca nu ar trebui sa mai crezi cu atata tarie in oameni si-apoi din nou crezi in ei, ca din nou sa iti plangi de mila? De ce de atatea ori spui lucruri pe care nu le simti si simti lucruri pe care nu le spui? Atatea intrebari la care nu ai raspuns desi credeai ca ai raspunsuri pentru toate...atatea fiinte care iti intra in suflet, iti stau acolo agatate ca dintr=o data sa se smulga sau sa le smulgi tu si-apoi sa le arunci departe, pierzand odata cu ele ani, sentimente, cuvinte spuse si cuvinte nespuse? De ce atata neincredere si atata lasitate? De ce nu avem curajul sa spunem ce simtim si sa simtim ceea ce spunem? Cat de usor ne-ar fi daca am face asta?

ce se intampla?

Ce se intampla cand intr-un moment de nebunie amestecat cu doar un strop de luciditate, iti permiti sa te pierzi in nebunia unui vis frumos, in nebunia unei aventuri pasionale de numai o noapte? Ce se intampla atunci cand, adancit in meandrele incalcite ale visului tau incerci sa ii deslusesti intelesurile si sa il impingi cu putere spre realitate stiind insa, cu toata singuranta, ca visele nu sunt facute pentru a le transforma in realitate....cel putin nu tot timpul, stiind ca aventurile nu sunt facute ca sa dureze sau sa ca aiba acelasi farmec de mai mult de doua ori? Ce se intampla atunci cand, prea luat de intensitatea visului tau frumos, uiti pentru un timp ca trebuie sa te trezesti si sa mergi mai departe si continuui asa fiind un "sleepwalker", ingnorand ce se intampla in jurul tau, langa tine, incetand sa mai auzi si sa mai simti atata timp cat reusesti sa iti tii visul in viata. Totul devine intens si ametitor, noaptea de pasiune ti se contopeste cu realitatea seaca intr-un mod atat de bizar incat la un moment dat ai impresia ca viatza ta fie e co continuua noapte fie o continuua zi.
Ai zice ca totul e bine, e ametitor de frumos, viatza ta a capatat o noua dimensiune, inima iti bate din ce in ce mai tare, pana cand....niste cuvinte, te scot din transa, si ca si cand ai fii fost intr-o hipnoza aproape ca nu iti mai aduci aminte de nimic pentru ca stii ca daca ti=ai aminti visul tau frumos s-ar putea transforma intr=un cosmar, in care sa-ti para rau ca te=ai pierdut chiar si numai pentru catva timp. Un vis pasional e riscant. Poate sa iti transforme viatza intr=o realitate gri, niciodata viatza ta nu ar putea fi la aceeasi inaltime cu visul pasional tocmai pentru ca visul e scurt, pentru ca apare noaptea, pentru ca apare pe neasteptate si pentru ca este cateodata atat de arzator incat te face sa ti=l mai doresti.

daca..

Pe un fond de singuratate( asa ai zis tu) sau pe unul de instabilitate....(cum cred eu), am ales ca acum sa-mi fie dor de tine, asa cum aseara am ales sa imi petrec noaptea cu tine....si nici nu stiu, de ce a trecut noapte asa de repede, ca un film bun si scurt, sau ca un foc de artificii pe un cer innorat, nu stiu dak ai fost la mine, dak am fost sinceri unul cu altul, daca tu m-ai privit la fel de adanc pe cum am facut-o eu, daca am vb mult, daca am ascultat putin, dak ai plecat pentru ultima oara de langa mine. Nu stiu de ce te-am lasat sa nu facem dragoste, de ce nu aveam somn cand tu dormeai, dak m-ai auzit, dak te-am auzit eu, daca azi te-ai gandit macar pt o clipa la mine, daca acum dormi, daca acum dorm eu....daca vei citi vreodata asta si daca vei zambi marti cand vom fi impreuna.

masina de spalat vietzi

Ce faci atunci cand nu mai ai puterea sa mergi mai departe cu ceea ce faceai? nde te duci si la ce renunti? Ma gandeam ce bine si usor ar fi daca intr-o buna zi, plictisiti fara masura de bruma noastra de viatza, cu zambetul pe buze si nici o lacrima, ne-am putea dezbraca de viatza noastra, am impinge-o in masina de spalat vieti si-apoi din cosul cu vietzi curate ne-am lua una noua, cu un miros incitant, ale carei culori nu au inceput sa se paleasca, al carei fermoar nu a inceput sa plezneasca de plictiseala, nasturii nu atarna de un fir de ata cum atarnau la cealalte viatza. Imbracati asa, am putea sa iesim in lume si lumea ne-ar primi cu fast pe noi si viatza noastra cea noua si cu sufletul deschis am incerca sa pasim mai rar, sa zambim mai mult, sa ne strigam durerile in plina strada, sa ne intrebam intrebarile fara teama de a fi luati de prosti, sa nu fugim de mangaieri, sa ne deschidem sufletele mai mult, sa alergam numai dupa ceea ce conteaza...ce usor ar fi sa te pozti dezbraca de viatza ta cea veche si s-o potzi baga la masina de spalat vietzi.

oameni noi

Sunt oamenii de langa noi, cei cu care ne impartim sufletul, aerul, jumatate din viatza, rasul, plansul, poate cana de cafea sau poate o tigara...ii vedem, ii stim ca sunt langa noi, in noi, in spatele nostru, stim ce mananca, ce beau, de ce rad cand rad, de ce plang cand plang, de ce se ascund, de ce danseaza, stim vietzi, amoruri, aventuri picante, idile de vara, idile de net, stim cat pot sa bea, cat pot sa fumeze.
Sunt oameni vechi si oameni noi, suntem noi, sunt ei, sunt ai nostri, suntem ai lor, am merge pana la capatul lumii si inapoi cu ei, si totusi nu o facem niciodata....de ce? pentru ca nu ii stim atat de bine incat sa o facem...

viatza prin alti ochi

Adineauri mi=au fugit gandurile atat de departe incat nici nu am apucat sa=mi dau seama unde si nici macar de ce...atat de repede incat nici nu stiam ce-i cu ele si de ce fac asta; apoi am realizat ca printr-o minune ca poate gandurile mele s-au plictisit de mine si pentru o clipa, doua sau noua s-au hotarat sa poposeasca in capul altcuiva, din alt colt de lume si ascunse intr=un colt de canapea s-au hotarat sa vada viata prin ochii altcuiva. Stiu sigur ca vor veni la fel de repede inapoi si mojicele isi vor da seama ca nu s-au ales cu nimic din calatoria asta imaginara, pentru ca le- a fost atat de frica de ceea ce vor vedea incat au ales sa inchida ochii si sa nu vada nimic.S-au intors fricoase in capsorul meu stiind ca si-au facut ideea lor despre lume si ca lumea vazuta prin ochii mei este frumoasa pentru ele doar pentru simplu fapt ca e lumea lor, oamenii care imi sunt dragi mie le sunt dragi si lor, locurile care ma extaziaza pe mine le plac si lor...si-atunci la ce bun sa vezi viatza prin alti ochi?

infuzie de viatza

Sa mori de atata viatza si sa te iluzionezi atat de mult ca o traiesti vesnic incat inima sa-ti bubuie de fericire atat de tare incat sa se auda prin tine...ai putea zilnic sa faci asta si stii prea bine ca nu te-ar costa nimic si chiar daca te-ar costa ceva, n-ar fi mai scump decat o pereche de pantofi de la Prada sau decat o geanta de la Gucci, si-apoi la dracu cu pantofii Prada si chiar si cu geanta Gucci, nici una nu o sa -ti cumpere drumul spre nemurire...sa razi din orice, sa te bucuri, s-atingi, sa simti, sa lingi, sa tragi tare in piept, sa dai repede pe gat, sa mergi atat de mult pe strazi necunoscute incat sa faci basici mari si apoase care te dor cand calci, sa apesi acceleratia, sa asculi pana te dor urechile, si sa privesti pana ti se impaienjenesc ochii, sa te arunci atat de departe incatt la un moment sa nici nu te mai gasesti, sa mangai pana iti amorteste mana, sa dai pana nu mai ai nimic si din nimicul ala sa mai faci inca ceva sa dai mai departe, sa strigi pana te dor plamanii, sa crezi pana nu mai stii in ce credeai....cheltuieste o singura data toate astea si-apoi sa vezi cat de fericit te simti sarac!

Atat...

Atat si nimic mai mult....cladiri vechi pe ai carori pereti mi-a urcat privirea in sus si in jos de mii de ori, strazi intunecate unele mai murdare decat altele, orasul care freamata la picioarele tale, prin tine si prin porii tai, perechi de suflete furand fugar cate un sarut departe de murmurul strazii, chipurile nevinovate si totusi in sinea lor atat de exibitioniste. Viata fara de incetare, tineri si batrani, trecuti prin multe si invinsi, netrecuti prin nimic si neinvinsi, priviri tandre si priviri in pamant, atitudini vulgare si necuvinte care te murdaresc fara sa vrea...muzica iti suna neancetat si te cheama catre un ceva atat de necunoscut incat nici nu iti mai e frica de el....o seara de vineri furata dintr-o saptamana trecuta si atat de viitoare, o seara de vineri atat de linistitoare...atat

Cafeneaua

Zambesc rapid si tamp, incercand sa scap de intrebari incomode, imi mijesc ochii prin perdeaua de fum pe care daca ai vrea chiar ai putea sa o tai cu cutitul...si ma intreb pentru a nu stiu cata oara, de ce ma roade curiozitatea morbida de a stii povestile tuturor. Stam toti inghesuiti in cafeneaua asta care ne cheama de fiecare data cu voce de Fata Morgana si incercam sa ne iubim cateva secunde....fugar si poate un pic cam murdar...pe podeaua lustruita de atatia si atatia pasi straini.
Nu-i prima oara cand ma adancesc atata cat imi permite timpul in ochii tai tristi si in zmabetul tau moale ca intr=un abis al carui fund in vad ca printr-o perdea de sticla....vad ca ma indrept spre el si de la geamul stalcit de cuvinte si ganduri, am sa privesc iar si iar spre strada cu nume de flori. Gandul imi zboara departe, cliseu amar si imbatranit de timp si apoi cuminte si rece ma-ntorc spre alti si alti oameni. Privirea mi-e rece si goala, am obosit de atata cautare, stiu prea bine ca te=am cautat atat de des si atat de bine, incat te=am gasit demult si te=am bagat in sufletul meu, insa te-am impins atat de departe in mine, incat iar si iar ca si cand ma trezesc dintr-un cosmar varatic, te caut pe-afara, pe strazi, prin case, prin carti, printr-o melodie de la radio si prin alti oameni. Iar tu ai amutit de teama ca iar o sa innebunesc,ca iar o sa ma pierd si teama te face sa taci in loc sa te faca sa urli, sa taci in mine acolo...adanc ca si cum te=ai ascunde de mine, de lume, de viatza si de soare. Cel mai precis de soare te-ascunzi, stiu ca ti-e frica, stiu ca doar la lumina lunii potzi exista, dar iti spun eu, e simplu, deschizi ochii, tragi cu nesatz din tigara, te ridici agale, te indrepti si pleci...nu e ca si cum ai face-o prima oara si nici macar nu trist!

Panica unei zile de toamna!

Stiti care e panica unei zile de toamna??? e una singura: ca o raza de soare ar putea veni...pe nesimtite ca sa ii dea peste cap planurile....sa opreasca ploaia, sa alunge norii, sa incalzeasca oamenii, sa mai dea o sperantza florilor si sa agite omeniini, sa ii faca sa creada ca vara nu s=a terminat, ca mai e o sansa de vara...o sansa mica, mica...atat de mica incat nici nu o potzi vedea cu ochiul liber...si stand in coltzul ei de lume...toamna se uita zgribulita, infricosata si atenta la raza de soare ce vine din alt coltz de lume....ca sa ii dea ei o panica vecina cu moartea.

tristete

De ce oare atunci cand suferi ai multa inspiratie? Sau daca nu e multa atunci cel putin e mai multa decat atunci cand esti fericit? De ce cand toamna e chiar la geamul tau si frigul iti bantuie din oase pana in suflet si inapoi...ramai neputincios, chircit in durerea ta, cautand cu disperare raza de soare de asta vara, pe care, asta vara, nu dadeai doi bani.... si cauti vorbele dulci si domoale ale cuiva care nu mai e langa tine acum? de ce toamna iti aduce tristetile si nelinistile,atat de ascunse in adancul sufletului tau si ti le pune pe tava, pt a-ti demonstra ca inca mai sunt acolo, ca nu au disparut, ca nu ai facut nimic cu ele?
DE CE e toamna toamna si tristetea tristete?

spleen

Scriu doar pentru ca imi place sa scriu despre ce simt...dar daca nu simt nimic atunci despre ce sa mai scriu? Despre neputinta de a nu simti nimic? Orikum e mai bine sa scrii despre neputinta de a simti nimic, decat sa fii neputincios a scrie daca simti ceva....right?Sunt zile in care simt multe....si zile in care nu simt nimic....prea putine astea din urma....dar cateodata simti o nevoie acuta de a fi sec...de a nu te interesa nimic....de a nu simti nimic...de a sta pe loc...a te opri sa-ti tragi rasuflarea...si-apoi o iei din loc....te arunci cu nesat si cu nebunie...in viatza, o iei de la capat cu zambetul pe buze si-ti spui incet ca merita sa incerci inca o data...si iar si iar

simplu

Ce simplu si frumos este sa fii fericit! Pai daca e asa de ce nu o facem?? De ce nu ne oprim in fiecare zi...macar un moment si sa ne spunem noua si celor cu care suntem: Sunt fericit! ....Va zic eu...ei se vor uita la tine cu un zambet ciudat in coltul gurii si cu o privire mirata si o sa intrebe: Da? Dar de ce? ...pai nu stiu, asa pur si simplu....e foarte usor si mi-a venit mie sa zic: sunt fericit...ca exist, ca stau cu voi la masa, ca afara este cald si soare, ca pot sa va vad, ca pot sa va ascult, ca voi v-ati oprit un minut din ceea ce faceti si m-ati ascultat cand v-am spus ca sunt fericit...si-apoi v-ati mirat, ati zambit... si-am luat-o toti de la capat cu ceea ce faceam...dar clipa aia a ramas si ea agatata in vietile noastre si peste ani si ani cand o sa o cautam o vom gasi si ne vom bucura de ea zicand...stii, atunci dupa amiaza aia...frumoasa si calda cand am spus ca sunt fericita

vineri

Vinerea....nu-mi place cum suna....mmmm....dar imi place la nebunie cum se simte...incepi sa ai un feeling de libertate asa dulce de nici nu stii de unde a venit si cat o sa dureze...te gandesti ce o sa faci azi, ce o sa faci sambata, cu cine te vezi, cu cine razi, cu ce iti umpli sufletul, ce muzica o sa asculti, cata dragoste o sa faci, cat o sa bei, unde te duci....hmmmm ce frumos e vinerea!

pantoful rosu

Un pantof rosu nu este un simplu pantof rosu...este un pantof sexy in care daca te chinui un pic poti sa bagi cateva amintiri superbe...un sarut fugar furat de la un strain, un pahar de wiski cu energizant, o melodie senzuala careia nu-i mai stii numele, o senzatie stranie pe care nu stii de unde sa o iei. Si-apoi un pantof rosu provoaca multe comentarii, multe priviri ascunse si ganduri la vedere...dar nici un pantof rosu nu poate substitui senzatia ununi pahar de vin rosu la lumina lumanarii

fara rima

Cu fatza-n palma stau si ma gandesc
La tot ce-a fost si eu nu-mi amintesc...
La glasul tau, la firea ta cea buna
La zambetul timid si la un clar de luna
Te vreau de mor si nu stiu cum sa-ti spun
Si mor de dor si nu stiu cum s'arat
O zi iar trece, o noapte, ink una
Si sufletu-mi de jos nu pot s'adun
E rupt bucati, cazut si prafuit
Din ziua-n care trist si bun...m-ai parasit

Gia

Viata si moartea...energia si pacea. Suferintele care mi-au ars si mi-au speriat sufletul. Totul a meritat pentru ca mi s-a permis sa merg pe unde am mers...adik prin Iadul de pe Pamant si prin Paradisul de pe Pamant...inapoi, din nou, in, sub, printre ele, prin ele, in ele si deasupra lor....

Ploaia

A fost o zi in care ploaia mi-a soptit incet si ametitor la ureche, apoi tare din ce in ce mai tare, atat de tare incat pentru o saptamana n-am mai auzit decat rapaitul ei asurzitor si m-a udat atat de mult si de adanc incat imi simteam sufletul in mine cum se ineaca, se ineca inautrul meu iar eu il simteam cum moare si incercam sa-l trag afara, sa-l scot din mine si sa merg cu el pe'afara, sa-l scot din mine si sa-l usuc la soare, asa cum usuci o pereche de blugi. Dar nu era soare, nu erau stele, nu era nici vant care sa sufle asupra lui, era doar sufletul meu, scos din mine si aratat tuturor care vroiau sa-l vada....era insa prea tarziu...nu mai era nimeni acolo, plecasera toti cu soarele, cu stelele si cu vantul...Am ramas numai eu si cu ploaia

am fost...

Am fost si aici...si-acolo, am trait.Am plans, am ras....am stat si-am si iubit Acum ma duc, iar vin si plec si intru, ies..Te caut si te strig...te chem si te privesc Esti tu, te stiu, te-am asteptat demult De-atata de demult incat, cand ma trezescAbia astept ca pana-n suflet sa-ti privesc Sa te ating, sa te imping, buzele-ti sa-ti strivesc...Si-apoi usor, si lin in patu-mi... sa te parasesc

Imi place sa cred

Imi place sa cred ca inima mea va trai si dupa mine...atunci cand nu o sa mai fiu eu...oricare dintre cei pe care i-am iubit sau oricare dintre cei care ma iubesc, ar putea sa inchida ochii si sa-mi simta inima inauntrul lor...ce bine ar fi si ce minunat, ca atunci cand iubesti pe cineva...sa fie asa de usor (precum ai bea o cafea buna) sa inchizi ochii si apoi sa ii deschizi si omul de care ai nevoie sau care ar avea nevoie de tine sa apara acolo si totul sa fie ok....sa inchizi ochii si in loc de intuneric si de frig, sa fie lumina si o caldura placuta care sa te mangaie si sa te invaluie si sa iti dea un sentiment de nesfarsita dragoste si de nemuritoare fericire, sentimentul ala ca toate planurile ti-au iesit asa cum trebuia, ca ai reusit sa nu dezamagesti pe nimeni si ca nimeni nu te-a dezamagit.....mmmm....ce bine ar fi.

reality bites

Once upon a time....incepusem sa stiu ceea ce simt, si dintr-o data gandurile mi s-au invalmasit sarmanele, de parca le-ar fi luat cineva de la capatul de sus...le-a ridicat si le-a amestecat ca pe niste spaghete, si cand credeam ca nu o sa mai inteleg nimic din viatza asta, dintr-o data mi s-a facut lumina, curat si profund si am inceput sa inteleg cine sunt, de unde vin si incotro o sa ma duc, pe cine sa iau cu mine, cat sa stea, de ce sa stea, am inteles ce caut eu aici, de ce am venit, cat o sa stau, cu cine o sa imi petrec timpul si cat o sa imi petrec razand, cat o sa-mi petrec plangand, cat timp sa ma gandesc profund la sensurile incalcite ale vietzii si daca o sa fac asta de ce o voi face si pentru ce motiv ascuns pe care nu stiam unde sa il xaut si daca vreodata o sa il gasesc....apoi.....s-a mijit o raza de soare prin fereastra mea acoperita toata numai de flori cataratoare, care sa catara ca nebunele catre cer dar nici macar nu stiu de ce o fac, pentru ele sau pentru cer....si cum spuneam s-a mijit raza aia de soare si eu m-am trezi uimita si fericita cu o singura intrebare: am gandurile invalmasite sau o ard aiurea numai in vise absurde?

de prin ...lume...adunate

"Pentru cei care îmi plac, nu pot găsi un numitor comun; pentru cei pe care îi iubesc, am găsit unul: toţi mă fac să râd." Wystan Hugh Auden

"Te iubesc pentru că eşti şi simt o enormă fericire la gândul că sunt o fărâmă din intunericul ce-ţi sporeşte lumina. " Mariana Fulger

"Mi-e frica sa-mi indeplinesc visul si pe urma sa nu mai am niciun motiv sa traiesc." Paulo coelho

Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi."Octavian Paler

Happy mood!

Pai ma gandeam ce poate sa-mi creeze mie un happy mood....intr-o dimineatza de martzi cum e cea de azi: ploaia racoroasa care spala mizeria de la noi de pe strazi si de la noi din suflete, sa ma trezesc devreme sa-mi fac o cafea (sau ness), sa-mi aprind tigara de dimineatza, sa deschid geamul, sa ma imbrac cu miscari lenese dar totusi cu un pic de graba, sa ma urc in masina mea cea sexy....si sa dau drumul la muzica....prima melodie "SUPREME"....a lui Robbie....apoi dau mai tare......si plec.....the rest is history :))

Agitatie

Poate imi spune si mie cineva........daca cineva citeste blogul asta al meu (desi am zis ca n-o sa-mi fac niciodata ..iata ca mi-am facut), de ce am in mine o continua agitatie. De exemplu: daca sunt aici, as vrea sa fiu acolo, daca fac asta ...as vrea sa fac altceva, daca am pantofi albi as vrea sa fi avut rosii...ma agit tot timpul...chiar si cand stau....ma gandesc ca totusi...sigur trebuie sa fac ceva, sa ma duc undeva, sa vb cu cineva, sa vb cineva cu mine....de ce pierd timpul...asa mi se pare...ca-l pierd....cand locuiam in Olanda, vroiam acasa, cand sunt acasa vreau in Olanda, daca sunt afara....as vrea sa fiu in casa, daca dorm vreau sa ma trezesc.....what the fuck>?

still me

Scriu cu rosu ca asa imi vine sa scriu cand scriu despre mine...pt ca ma agit tot timpul, chiar si cand dorm...pt ca sunt taur, pentru ca sunt nascuta de 1 mai, penc'a imi place sa cred ca sunt pasionala, pt ca imi place culoarea asta...pt ca sa ma vada toata lumea mai bine...si pt ca as ma avea o mie de motive sa scriu despre culoarea asta....

incitant

Sa provoci...sa fii provocat....sa ai un crash de moment...sa te pierzi in privirea cuiva strain...si cineva sa se piarda pentru moment in privirea ta....sa atingi ceva ce nu ai mai atins demult...sa astepti cu nerabdare dimineatza ca sa faci ceva interesant....sa cunosti oameni care sa-ti schimbe perceptia despre viatza...sa se intample ceva intr-o zi care ti se pare seaca si brusc totul sa devina incitant...sa intinzi mana si cel iubit sa fie langa tine.....sa ai ochii sa vezi frumosul de langa tine...sa vezi marea....sa calci pt prima oara pamantul unei tari straine...sa schimbi prima vorba cu cineva cu care doreai demult sa vb.....sa faci ceva ce nu credeai sa ai curaj sa fac si brussssccc totul sa devina EXCITANT DE INCITANT!!!!

Ploaia

A fost o zi in care ploaia mi-a soptit incet si ametitor la ureche, apoi tare din ce in ce mai tare, atat de tare incat pentru o saptamana n-am mai auzit decat rapaitul ei asurzitor si m-a udat atat de mult si de adanc incat imi simteam sufletul in mine cum se ineaca, se ineca inautrul meu iar eu il simteam cum moare si incercam sa-l trag afara, sa-l scot din mine si sa merg cu el pe'afara, sa-l scot din mine si sa-l usuc la soare, asa cum usuci o pereche de blugi. Dar nu era soare, nu erau stele, nu era nici vant care sa sufle asupra lui, era doar sufletul meu, scos din mine si aratat tuturor care vroiau sa-l vada....era insa prea tarziu...nu mai era nimeni acolo, plecasera toti cu soarele, cu stelele si cu vantul...Am ramas numai eu si cu ploaia!

Gia

Viata si moartea...energia si pacea. Suferintele care mi-au ars si mi-au speriat sufletul. Totul a meritat pentru ca mi s-a permis sa merg pe unde am mers...adik prin Iadul de pe Pamant si prin Paradisul de pe Pamant...inapoi, din nou, in, sub, printre ele, prin ele, in ele si deasupra lor....

Just me

Iaca am aparut si eu pe'aici....cam tarziu, cam devreme? cam trista? cam seaca? incercand sa o iau de la capat, nestiind unde e capatul...inca sperand in glorie, bucurandu-ma de mine, de ei, de tigara de dimineatza, de cafeau buna, de un zambet fugar, de nelinistea cu care ma trezesc dimineatza ca sa incep ziua cat mai repede, sa rad, sa fac misto, sa o vad pe mama, sa-l vad pe razvan, sa-mi sun prietenii, sa vad o tara noua, sa ma descopar, sa te descopar....sa tac cand ar trebui sa vorbesc, sa vorbesc cand ar trebui sa tac....