Sunt oamenii de langa noi, cei cu care ne impartim sufletul, aerul, jumatate din viatza, rasul, plansul, poate cana de cafea sau poate o tigara...ii vedem, ii stim ca sunt langa noi, in noi, in spatele nostru, stim ce mananca, ce beau, de ce rad cand rad, de ce plang cand plang, de ce se ascund, de ce danseaza, stim vietzi, amoruri, aventuri picante, idile de vara, idile de net, stim cat pot sa bea, cat pot sa fumeze.
Sunt oameni vechi si oameni noi, suntem noi, sunt ei, sunt ai nostri, suntem ai lor, am merge pana la capatul lumii si inapoi cu ei, si totusi nu o facem niciodata....de ce? pentru ca nu ii stim atat de bine incat sa o facem...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Pentru ca ne e al dracu de frica, ne-am ars de atatea ori incat nu ne mai aruncam in cap... stam aplecati dar in echilibru crezand naiv ca iubim fara sa fim raniti... si murim... secati noi cei de nepatruns
Post a Comment