Sa vorbim...

De ce ne este asa de greu sa vorbim intre noi? Suntem oameni cu gura, cu voce, cu sentimente, cu spirit, cu suferinte si cu cu bucurii. De ce nu spunem ce ne doare, ce ne seaca, ce ne intristeaza, de ce nu cerem, de ce nu dam in schimb? Avem probleme, boli, dorinte si multi dintre noi nu le putem spune. Prieteni care prefera sa vorbeasca nimicuri cotidiene prea putin interesante, decat sa isi spuna unul altuia durerile, parintii care stau fatza in fatza cu copii lor fara a-si putea spune cat de mult se iubesc si se pretuiesc, iubiti care se iubesc si se privesc cu ochii goi fara a-si putea spune fricile. De ce nu vorbim intre noi si nu ne privim atat cat trebuie? Ne invesmantam in cochiliile noastre de oameni prea intelepti si prea importanti, de nebiruit si mergem inainte cu ochelarii nostri de cal, fara sa ne dam seama sau fara sa acceptam cat de usor ne-ar fi daca am putea vorbi intre noi, pentru noi.