Zile in sir frumoase pana in adancimea lor, trec pe langa mine si prin mine si niciodata nu ma asteapta sa le prind, niciodata nu ma lasa sa ma gandesc la ele dinainte, vin dintr=o data, fara zgomot si fara nici o grimasa.
Se aseaza langa mine, la masa si beau din paharul meu si mananca din mancarea mea, si rad cu mine, plang cu mine si merg cu mine oriunde merg si eu. Peste tot sunt eu si cu zilele mele, si la sfarsit cand voi termina de mancat, de baut, de ras, de plans, de mers, de iubit, ma voi uita in mine si voi fi decat eu si cu zilele mele. Norocul meu cel mare este ca zilele mele sunt zile frumoase si dulci, cu cu miros cald si dulce al cafelei de dimineatza, cu soarele care imi bate tot timpul in geam, cu veri linistite si molcome, cu seri lucioase, cu pahare de vin rosu, cu oameni dragi si zambitori, cu vorbe frumoase, cu clipe fugare. Toate sunt zilele mele si le voi duce cu mine, in mine, pana la sfarsitul lor, pentru ca imi plac si pentru ca fara ele nu as putea niciodata sa merg mai departe.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Asa este! zilele noastre merg cu noi sau mai bine zis noi mergem cu ele... ne definesc si ne apasa, ne bucura si ne contureaza istoricul...
Post a Comment