masina de spalat vietzi

Ce faci atunci cand nu mai ai puterea sa mergi mai departe cu ceea ce faceai? nde te duci si la ce renunti? Ma gandeam ce bine si usor ar fi daca intr-o buna zi, plictisiti fara masura de bruma noastra de viatza, cu zambetul pe buze si nici o lacrima, ne-am putea dezbraca de viatza noastra, am impinge-o in masina de spalat vieti si-apoi din cosul cu vietzi curate ne-am lua una noua, cu un miros incitant, ale carei culori nu au inceput sa se paleasca, al carei fermoar nu a inceput sa plezneasca de plictiseala, nasturii nu atarna de un fir de ata cum atarnau la cealalte viatza. Imbracati asa, am putea sa iesim in lume si lumea ne-ar primi cu fast pe noi si viatza noastra cea noua si cu sufletul deschis am incerca sa pasim mai rar, sa zambim mai mult, sa ne strigam durerile in plina strada, sa ne intrebam intrebarile fara teama de a fi luati de prosti, sa nu fugim de mangaieri, sa ne deschidem sufletele mai mult, sa alergam numai dupa ceea ce conteaza...ce usor ar fi sa te pozti dezbraca de viatza ta cea veche si s-o potzi baga la masina de spalat vietzi.

oameni noi

Sunt oamenii de langa noi, cei cu care ne impartim sufletul, aerul, jumatate din viatza, rasul, plansul, poate cana de cafea sau poate o tigara...ii vedem, ii stim ca sunt langa noi, in noi, in spatele nostru, stim ce mananca, ce beau, de ce rad cand rad, de ce plang cand plang, de ce se ascund, de ce danseaza, stim vietzi, amoruri, aventuri picante, idile de vara, idile de net, stim cat pot sa bea, cat pot sa fumeze.
Sunt oameni vechi si oameni noi, suntem noi, sunt ei, sunt ai nostri, suntem ai lor, am merge pana la capatul lumii si inapoi cu ei, si totusi nu o facem niciodata....de ce? pentru ca nu ii stim atat de bine incat sa o facem...

viatza prin alti ochi

Adineauri mi=au fugit gandurile atat de departe incat nici nu am apucat sa=mi dau seama unde si nici macar de ce...atat de repede incat nici nu stiam ce-i cu ele si de ce fac asta; apoi am realizat ca printr-o minune ca poate gandurile mele s-au plictisit de mine si pentru o clipa, doua sau noua s-au hotarat sa poposeasca in capul altcuiva, din alt colt de lume si ascunse intr=un colt de canapea s-au hotarat sa vada viata prin ochii altcuiva. Stiu sigur ca vor veni la fel de repede inapoi si mojicele isi vor da seama ca nu s-au ales cu nimic din calatoria asta imaginara, pentru ca le- a fost atat de frica de ceea ce vor vedea incat au ales sa inchida ochii si sa nu vada nimic.S-au intors fricoase in capsorul meu stiind ca si-au facut ideea lor despre lume si ca lumea vazuta prin ochii mei este frumoasa pentru ele doar pentru simplu fapt ca e lumea lor, oamenii care imi sunt dragi mie le sunt dragi si lor, locurile care ma extaziaza pe mine le plac si lor...si-atunci la ce bun sa vezi viatza prin alti ochi?

infuzie de viatza

Sa mori de atata viatza si sa te iluzionezi atat de mult ca o traiesti vesnic incat inima sa-ti bubuie de fericire atat de tare incat sa se auda prin tine...ai putea zilnic sa faci asta si stii prea bine ca nu te-ar costa nimic si chiar daca te-ar costa ceva, n-ar fi mai scump decat o pereche de pantofi de la Prada sau decat o geanta de la Gucci, si-apoi la dracu cu pantofii Prada si chiar si cu geanta Gucci, nici una nu o sa -ti cumpere drumul spre nemurire...sa razi din orice, sa te bucuri, s-atingi, sa simti, sa lingi, sa tragi tare in piept, sa dai repede pe gat, sa mergi atat de mult pe strazi necunoscute incat sa faci basici mari si apoase care te dor cand calci, sa apesi acceleratia, sa asculi pana te dor urechile, si sa privesti pana ti se impaienjenesc ochii, sa te arunci atat de departe incatt la un moment sa nici nu te mai gasesti, sa mangai pana iti amorteste mana, sa dai pana nu mai ai nimic si din nimicul ala sa mai faci inca ceva sa dai mai departe, sa strigi pana te dor plamanii, sa crezi pana nu mai stii in ce credeai....cheltuieste o singura data toate astea si-apoi sa vezi cat de fericit te simti sarac!

Atat...

Atat si nimic mai mult....cladiri vechi pe ai carori pereti mi-a urcat privirea in sus si in jos de mii de ori, strazi intunecate unele mai murdare decat altele, orasul care freamata la picioarele tale, prin tine si prin porii tai, perechi de suflete furand fugar cate un sarut departe de murmurul strazii, chipurile nevinovate si totusi in sinea lor atat de exibitioniste. Viata fara de incetare, tineri si batrani, trecuti prin multe si invinsi, netrecuti prin nimic si neinvinsi, priviri tandre si priviri in pamant, atitudini vulgare si necuvinte care te murdaresc fara sa vrea...muzica iti suna neancetat si te cheama catre un ceva atat de necunoscut incat nici nu iti mai e frica de el....o seara de vineri furata dintr-o saptamana trecuta si atat de viitoare, o seara de vineri atat de linistitoare...atat

Cafeneaua

Zambesc rapid si tamp, incercand sa scap de intrebari incomode, imi mijesc ochii prin perdeaua de fum pe care daca ai vrea chiar ai putea sa o tai cu cutitul...si ma intreb pentru a nu stiu cata oara, de ce ma roade curiozitatea morbida de a stii povestile tuturor. Stam toti inghesuiti in cafeneaua asta care ne cheama de fiecare data cu voce de Fata Morgana si incercam sa ne iubim cateva secunde....fugar si poate un pic cam murdar...pe podeaua lustruita de atatia si atatia pasi straini.
Nu-i prima oara cand ma adancesc atata cat imi permite timpul in ochii tai tristi si in zmabetul tau moale ca intr=un abis al carui fund in vad ca printr-o perdea de sticla....vad ca ma indrept spre el si de la geamul stalcit de cuvinte si ganduri, am sa privesc iar si iar spre strada cu nume de flori. Gandul imi zboara departe, cliseu amar si imbatranit de timp si apoi cuminte si rece ma-ntorc spre alti si alti oameni. Privirea mi-e rece si goala, am obosit de atata cautare, stiu prea bine ca te=am cautat atat de des si atat de bine, incat te=am gasit demult si te=am bagat in sufletul meu, insa te-am impins atat de departe in mine, incat iar si iar ca si cand ma trezesc dintr-un cosmar varatic, te caut pe-afara, pe strazi, prin case, prin carti, printr-o melodie de la radio si prin alti oameni. Iar tu ai amutit de teama ca iar o sa innebunesc,ca iar o sa ma pierd si teama te face sa taci in loc sa te faca sa urli, sa taci in mine acolo...adanc ca si cum te=ai ascunde de mine, de lume, de viatza si de soare. Cel mai precis de soare te-ascunzi, stiu ca ti-e frica, stiu ca doar la lumina lunii potzi exista, dar iti spun eu, e simplu, deschizi ochii, tragi cu nesatz din tigara, te ridici agale, te indrepti si pleci...nu e ca si cum ai face-o prima oara si nici macar nu trist!

Panica unei zile de toamna!

Stiti care e panica unei zile de toamna??? e una singura: ca o raza de soare ar putea veni...pe nesimtite ca sa ii dea peste cap planurile....sa opreasca ploaia, sa alunge norii, sa incalzeasca oamenii, sa mai dea o sperantza florilor si sa agite omeniini, sa ii faca sa creada ca vara nu s=a terminat, ca mai e o sansa de vara...o sansa mica, mica...atat de mica incat nici nu o potzi vedea cu ochiul liber...si stand in coltzul ei de lume...toamna se uita zgribulita, infricosata si atenta la raza de soare ce vine din alt coltz de lume....ca sa ii dea ei o panica vecina cu moartea.

tristete

De ce oare atunci cand suferi ai multa inspiratie? Sau daca nu e multa atunci cel putin e mai multa decat atunci cand esti fericit? De ce cand toamna e chiar la geamul tau si frigul iti bantuie din oase pana in suflet si inapoi...ramai neputincios, chircit in durerea ta, cautand cu disperare raza de soare de asta vara, pe care, asta vara, nu dadeai doi bani.... si cauti vorbele dulci si domoale ale cuiva care nu mai e langa tine acum? de ce toamna iti aduce tristetile si nelinistile,atat de ascunse in adancul sufletului tau si ti le pune pe tava, pt a-ti demonstra ca inca mai sunt acolo, ca nu au disparut, ca nu ai facut nimic cu ele?
DE CE e toamna toamna si tristetea tristete?