Pe scenă

Mi-e mare sete, cred, de fericire.
Mi-e somn de dor si de iubire
Mă doare-n suflet de un cal salbatic,
De-un zbor prin lume, de un an sabatic.
Mi-e dor de mine, când eram copil.
Mi-e inima dementă şi sufletul umil.
Mi-e vocea îngheţătă şi ochii luminoşi
Mi-e mintea cam stricată şi paşii un pic sinuoşi.
Am iar mii de-ntrebări
Zvârlite-n patru zări.
Şi iar nu am răspunsuri,
Degeaba mi le susuri
Sufleor slab din culise
Pe scena mea de teatru luminile par stinse.
Şi rolu-mi pare slab, în replici se repetă.
Mă-nclin şi mă retrag, nici lumea nu-i perfectă.