De veghe

Azi noapte m-am trezit lucid de două, trei sau patru ori.
Când m-am uitat pe cer,  în loc de lună erau patru sori.
Prima data îmi gâlgâiau niste necuvinte ciudate pe cerul albastru al gurii
Ciudat este ca mi-au lasat pe pernă mirosul fericirii mai degraba decât cel al urii.
Mă aşteptam să mă doară mai rau necuvintele când ies afară.
Dar ca şi mine au şi ele nevoie de-o noapte de vară.
A doua oară mă uitam pe cer după stele căzătoare
În loc de asta erau agăţate de cer numai vise zburătoare.
Aproape toate visele cu aripi din întregul univers
Şi-au găsit azi noapte, pe cer, fiecare câte un sens.
A treia oară a fost despre noroc,
Când a fost vorba sus în cer, că fiecare e altcuiva soroc.
A patra a fost cea din care nu mai caut explicaţii.
Suntem născuţi să ne mirăm mereu, unii de alţii.
Şi-oricât de mult am crede că ne ştim pe noi sau pe altcineva,
Mai bine am adormi pe loc şi am începe a visa.