noaptea de craciun

Asta nu e noaptea de Craciun imi spun cu voce tare in cap si rad si plang si incerc sa imi masor cuvintele. Si tac in capul meu si-mi spun ca nu mai vreau sa spun nimic si buzele-mi par ca se lipesc una de alta. Nu-mi vine sa mai spun nimic nimanui, nici chiar mie.....Am obosit sa mai zambesc oricui, sa rad de imbecili, sa-mi spun ca o sa fie bine.....ma gandesc ca poate ar fi bine sa ma opresc o ora sau doua pe marginea lumii mele si sa ma uit mai bine la ea si la ei....te las acum si ma las si pe mine, ma las de vorbit, ma las de ras, ma las de gandit, ma las de de toate, numai de fumat nu ma las. Lumea asta ma enerveaza rau, ma enerveaza toti si toate, mai mult sau mai putin, dar si mai mult decat orice ma enerveaza ca alergam ca apucatii si nimeni nu mai are timp sa isi faca timp sa gandeasca...toti avem timp sa vorbim, dar nimeni nu mai are timp sa-si faca timp. Te las acum, ma las si de tine si de mine si de lume, m=am plictisit rau si nu mai am timp nici sa ma plictisesc.