spleen

Scriu doar pentru ca imi place sa scriu despre ce simt...dar daca nu simt nimic atunci despre ce sa mai scriu? Despre neputinta de a nu simti nimic? Orikum e mai bine sa scrii despre neputinta de a simti nimic, decat sa fii neputincios a scrie daca simti ceva....right?Sunt zile in care simt multe....si zile in care nu simt nimic....prea putine astea din urma....dar cateodata simti o nevoie acuta de a fi sec...de a nu te interesa nimic....de a nu simti nimic...de a sta pe loc...a te opri sa-ti tragi rasuflarea...si-apoi o iei din loc....te arunci cu nesat si cu nebunie...in viatza, o iei de la capat cu zambetul pe buze si-ti spui incet ca merita sa incerci inca o data...si iar si iar

simplu

Ce simplu si frumos este sa fii fericit! Pai daca e asa de ce nu o facem?? De ce nu ne oprim in fiecare zi...macar un moment si sa ne spunem noua si celor cu care suntem: Sunt fericit! ....Va zic eu...ei se vor uita la tine cu un zambet ciudat in coltul gurii si cu o privire mirata si o sa intrebe: Da? Dar de ce? ...pai nu stiu, asa pur si simplu....e foarte usor si mi-a venit mie sa zic: sunt fericit...ca exist, ca stau cu voi la masa, ca afara este cald si soare, ca pot sa va vad, ca pot sa va ascult, ca voi v-ati oprit un minut din ceea ce faceti si m-ati ascultat cand v-am spus ca sunt fericit...si-apoi v-ati mirat, ati zambit... si-am luat-o toti de la capat cu ceea ce faceam...dar clipa aia a ramas si ea agatata in vietile noastre si peste ani si ani cand o sa o cautam o vom gasi si ne vom bucura de ea zicand...stii, atunci dupa amiaza aia...frumoasa si calda cand am spus ca sunt fericita

vineri

Vinerea....nu-mi place cum suna....mmmm....dar imi place la nebunie cum se simte...incepi sa ai un feeling de libertate asa dulce de nici nu stii de unde a venit si cat o sa dureze...te gandesti ce o sa faci azi, ce o sa faci sambata, cu cine te vezi, cu cine razi, cu ce iti umpli sufletul, ce muzica o sa asculti, cata dragoste o sa faci, cat o sa bei, unde te duci....hmmmm ce frumos e vinerea!

pantoful rosu

Un pantof rosu nu este un simplu pantof rosu...este un pantof sexy in care daca te chinui un pic poti sa bagi cateva amintiri superbe...un sarut fugar furat de la un strain, un pahar de wiski cu energizant, o melodie senzuala careia nu-i mai stii numele, o senzatie stranie pe care nu stii de unde sa o iei. Si-apoi un pantof rosu provoaca multe comentarii, multe priviri ascunse si ganduri la vedere...dar nici un pantof rosu nu poate substitui senzatia ununi pahar de vin rosu la lumina lumanarii

fara rima

Cu fatza-n palma stau si ma gandesc
La tot ce-a fost si eu nu-mi amintesc...
La glasul tau, la firea ta cea buna
La zambetul timid si la un clar de luna
Te vreau de mor si nu stiu cum sa-ti spun
Si mor de dor si nu stiu cum s'arat
O zi iar trece, o noapte, ink una
Si sufletu-mi de jos nu pot s'adun
E rupt bucati, cazut si prafuit
Din ziua-n care trist si bun...m-ai parasit

Gia

Viata si moartea...energia si pacea. Suferintele care mi-au ars si mi-au speriat sufletul. Totul a meritat pentru ca mi s-a permis sa merg pe unde am mers...adik prin Iadul de pe Pamant si prin Paradisul de pe Pamant...inapoi, din nou, in, sub, printre ele, prin ele, in ele si deasupra lor....

Ploaia

A fost o zi in care ploaia mi-a soptit incet si ametitor la ureche, apoi tare din ce in ce mai tare, atat de tare incat pentru o saptamana n-am mai auzit decat rapaitul ei asurzitor si m-a udat atat de mult si de adanc incat imi simteam sufletul in mine cum se ineaca, se ineca inautrul meu iar eu il simteam cum moare si incercam sa-l trag afara, sa-l scot din mine si sa merg cu el pe'afara, sa-l scot din mine si sa-l usuc la soare, asa cum usuci o pereche de blugi. Dar nu era soare, nu erau stele, nu era nici vant care sa sufle asupra lui, era doar sufletul meu, scos din mine si aratat tuturor care vroiau sa-l vada....era insa prea tarziu...nu mai era nimeni acolo, plecasera toti cu soarele, cu stelele si cu vantul...Am ramas numai eu si cu ploaia

am fost...

Am fost si aici...si-acolo, am trait.Am plans, am ras....am stat si-am si iubit Acum ma duc, iar vin si plec si intru, ies..Te caut si te strig...te chem si te privesc Esti tu, te stiu, te-am asteptat demult De-atata de demult incat, cand ma trezescAbia astept ca pana-n suflet sa-ti privesc Sa te ating, sa te imping, buzele-ti sa-ti strivesc...Si-apoi usor, si lin in patu-mi... sa te parasesc

Imi place sa cred

Imi place sa cred ca inima mea va trai si dupa mine...atunci cand nu o sa mai fiu eu...oricare dintre cei pe care i-am iubit sau oricare dintre cei care ma iubesc, ar putea sa inchida ochii si sa-mi simta inima inauntrul lor...ce bine ar fi si ce minunat, ca atunci cand iubesti pe cineva...sa fie asa de usor (precum ai bea o cafea buna) sa inchizi ochii si apoi sa ii deschizi si omul de care ai nevoie sau care ar avea nevoie de tine sa apara acolo si totul sa fie ok....sa inchizi ochii si in loc de intuneric si de frig, sa fie lumina si o caldura placuta care sa te mangaie si sa te invaluie si sa iti dea un sentiment de nesfarsita dragoste si de nemuritoare fericire, sentimentul ala ca toate planurile ti-au iesit asa cum trebuia, ca ai reusit sa nu dezamagesti pe nimeni si ca nimeni nu te-a dezamagit.....mmmm....ce bine ar fi.