Câteodată, mai ales acum, îmi vine sa ţip tare la toţi cei din jur:
Aloooo sunteţi cu toţii nu ştiu cum!!
Mă enervează extrem cuvintele şi obiceiurile astea de acum
Vorbim doar de rate, dobânzi şi sisteme
Unde-s cuvinte ca pasiune, dor sau dileme?
Parcă prea cinici, ne îngrijim doar de lucruri perene
Uităm să trăim, să simţim, părem a ne teme,
Vorbim de orice ne ţine ocupaţi să simţim
Alergăm emancipaţi spre eternul "să murim".
Trăim cu toţii corect social
De parcă nu avem fiecare acelaşi final.
Născocim cuvinte tâmpite: carieră, avere
Uităm cuvinte vechi ca simplul plăcere.
Nu-i nimic, mai e timp să orice, îţi zici
Aiurea, ştii prea bine, chiar şi tu te mai minţi.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment