Vara

E foc de paie reaprins din interes
Sau e iubire absurdă, ce n-are ințeles.
E vânt tihnit de toamnă
In vara fără sens
E cana de cafea amară
Și sentimentul ce-ți dă ghes.
Sunt ș-uri și sunt â-uri
Ce zboară peste râuri
Sunt fluturi în stomac
Și vorbe curg pârâuri.
E totul care-mi pare lipsit de interes
În vara de pe urmă, ce n-are nici un sens.

Scurt pe doi

Cuvintele.....mi se rostogolesc, in cap, pe rand
Refuz sa cred ca poti sa mori...razand.
Refuz sa cred ca....dintr-o pana de curent
Creierul poate sa arda pe moment.
Refuz sa cred ca nu-i cunosc pe oameni.
Aleg sa cred ca, poate, m-am blocat
Sa caut între toți, o lună plină
Sa cred ca peste tot zace lumină
Si peste toate, peste tot, poate sunt eu de vină
Ca nu pot sa refuz a nedreptatii tihnă.

Cuvintele vechi

Câteodată, mai ales acum, îmi vine sa ţip tare la toţi cei din jur:
Aloooo sunteţi cu toţii nu ştiu cum!!
Mă enervează extrem cuvintele şi obiceiurile astea de acum
Vorbim doar de rate, dobânzi şi sisteme
Unde-s cuvinte ca pasiune, dor sau dileme?
Parcă prea cinici, ne îngrijim doar de lucruri perene
Uităm să trăim, să simţim, părem a ne teme,
Vorbim de orice ne ţine ocupaţi să simţim 
Alergăm emancipaţi spre eternul "să murim".
Trăim cu toţii corect social
De parcă nu avem fiecare acelaşi final.
Născocim cuvinte tâmpite: carieră, avere
Uităm cuvinte vechi ca simplul plăcere. 

 Nu-i  nimic, mai e timp să orice, îţi zici
Aiurea, ştii prea bine, chiar şi tu te mai minţi.

fara nume

Cu gust de scortisoara si miros de dulce
Apari in stropi de ploaie inghesuit in geamul meu
Si ma privesti intens si ma saruti feroce
Si imi zambesti solemn, ma lasi far-de voce

Sa ploua

S-ar putea să înceapă iar să plouă, 
Într-o joi seară pe la ora nouă
S-ar putea, să începi să alegi 
Cuvinte cu substrat şi atitudini de regi.

Într-o zi va ninge în mijloc de mai 
Şi pe străzi în loc de maşini vor fi cai 
Lumea ar fi cu susul în jos 
Şi-ar dispărea, ca dinozaurii, orice mincinos

Am asculta cu toţii doar muzică bună
Dintr-un singur pas am ajunge cu piciorul pe lună.

Şi cum vremea ne joacă feste la modul real
Vom începe să ne iubim doar extrasenzorial!

Nu stiu cui

As vrea sa nu stiu ce, dar nu stiu cum, nici nu stiu cui
Sa fie vara si sa fie de gutui.
As tinde sa incep iar sa gresesc
Sa nu iubesc nimic din ce-i lumesc.
As vrea sa n-am de ce, sa n-am decat
Sa joc barbut
As vrea nici prea putin si nici mai mult
Si totul sa se incheie cu un mic sarut.

Am zile

Imi place ca timpul, in afara de gust si lungime
Mai are si forme si poate duce chiar la rime.
Cand esti la birou e sub forma de para lunguiata
E asa de lunga para, ca ti se face greata.  

Zilele de luni parca au un alt miros
Au corpul prelung si un inceput laptos
Cele de marti sunt dulci si aburinde
Miercuri cu fericire adanca te surprinde.

Tot timpul, cateodata pare ca sta pe loc
Dar nu-i asa, fraierul face doar un joc.
Oricum subtil niciodata nu e
De altfel are gust de visine amaruie.

Joia intotdeauna vine cu maretie
Cu forma inalta si chef de betie
Vineri are asa o fericire docila
Ca parca isi plange singura de mila.

Sambata cu gusturi de vanilie si fistic
Duminica e asa de scurta ca nu mai zic nimic. 

Prostia nu doare

Elucubrezi lugubru cu voce de subretă,
Nu stii cuvinte intregi 
Si permanent prostia ti-o renegi.

Dorind cu orice pret sa nu pari desueta.
Cu gandu-ti labil esti omniprezentă
Şi cauţi macar un pic sa pari potentă.

Cu mintea poticnita în fantasme întregi
Esti prea nefericita, chiar nu întelegi?

Sa fie ignoranta ta latenta?
Sau doar ipocrizia permanenta?

Esti doar de o prostie insolenta!

Noroc

Cateodata Ana chiar nu mai are mere,
Mai precis atunci cand cine nu trebuie i le cere.
Cateodata Ana nu mai are nici cuvinte,
N-are sens, n-are chef si n-are nici minte.


Din timp in timp, Ana ar vrea sa zboare
Dar tocmai atunci isi da seama ca n-are nici motoare.
In schimb tot timpul Ana, parca are noroc
Prea multi i-l ureaza cand stranuta cu foc.

Cateodata Ana pare simpla, dar nici atunci cand pare, nu e.
Vrea casa pe plaja si-o luna amara sa o bantuie.
Cateodata Ana crede in strigoi.
Mai ales atunci cand cina nu este in doi.

Cateodata Ana simte ca nu stie ce simte.
Stie ca asteapta prea mult de la oameni si de la cuvinte.
Cateoadata Ana crede ca a inteles tot ce-i de inteles.
Ca totu-i frumos, alambicat si pervers.