Fără sens

Câteodată îmi gâlgâie chiar în gât tupeul şi înfumurarea unora,
Vrajba neostoită din mine, între mine şi lumea de azi
Plămădită, fără doar şi poate, mai mult din întuneric decat din lumină.

Mi-e dor de poveşti cu feţi frumoşi şi bastarzi.

De faptul că trăim cu toţii aceeaşi poveste
Mi se pare că am uitat
Că începem toţi din iubirea dintre o fată şi un băiat
Că ne uităm cu toţii la aceeaşi lună
Nu-i aşa că ne mai pierdem din mister
Când ne amintim c-avem deasupra cam acelaşi cer?

Cand moartea vine peste noi, luand pe cineva apropiat, ne lasa fara cuvinte, ne traverseaza fara drept de apel intr=un univers paralel, din care pare ca stam tampi si ne uitam la tot ce se intampla fara a avea puterea sa facem un gest, un pas mai departe, si mergem mai departe, incapabili, fara cuvinte, se sting toate, sunt gatuite, sunt inghitite, sunt inmormantate. Ne omoram cuvintele.

Punct si de la capat

Cu timpul toate marile mele iubiri s-au închis în mine sau în ele,
Într-un sac de dormit cu fermoar lung, de plastic transparent.
Cu timpul nici nu mi-am dat seama cât de uşor e să rămâi singur
Şi tot cu timpul, mi-am dat seama că, oricât de mult ne-am iubi între noi
La sfârşit ne va fi ori foarte greu ori foarte uşor să ne părăsim unii pe alţii.

Cum e să trăieşti între părăsiţi, să te uiţi în jur şi să-i vezi pe toţi
Unul lângă altul, amestecaţi între ei ca un amalgam de sentimente confuze.

Gheata

Eu inca te iubesc imi sopteste hardcoreala din suflet
Stiu, zic eu si mi se impleticeste limba cu gandul cel din urma
Cum ca ar trebui sa ma trezesc tarziu si sa nu adorm decat sub clar de luna
De luna plina? zic, si tot eu rad ca o nebuna...
Si stiu că acum ar trebui sa fiu om mare și cu un copil de mână

Si totusi stau aici si ma cert cu toate partile din sufletul meu
Si ma gandesc numai la savanţii ruşi care au gasit se spune,
In Siberia o salamandră cuprinsă-n gheaţă, acum sute de luni bune
Care, după topire, a revenit la viaţă
Si ma gandesc ca poate exista tineretea fara batranete
si viata aia far-de moarte.