Unii oameni, cateodata se lasa de fumat
Altii mai tot timpul de baut.
Cea mai mare parte a lor, se pun pe tacut.
Dintr-o data, din greseala, isi traiesc prezentul ca pe un scut.
Fara sa vrea, sau poate cu stiinta, li se face frica chiar si de trecut.
In ei incep sa curga ploi din acelea mocanesti,
Tot ei incep sa uite ca au crezut in povesti.
Oamenii se aseaza confortabil in cutia de chibrituri
Si se prefac ca uita ca au mai mult de sase simturi.
O parte din ei se prefac tot timpul ca sunt altcineva.
Iar restul par sa uite ca ce-a inceput se termina undeva.
Alearga ca apucatii in susul si in josul strazilor.
Asteapta ultimul moment cand se va trage cortina,
Ca sa isi incepa pledoaria cu de ce sau a cui a fost vina.
Eu zic sa nu ne mai lasam nici de fumat, nici de baut.
Si mai ales, nicicand sa nu ne punem pe tacut!
