Neterminată

Căci, pentru că şi deoarece, câteodată obosesc să merg drept înainte
Şi atunci spre nelămurirea mea finală
Şi a celor din jur iniţială,
O iau agale pe cărări  cu lavă fiebinte.

Câteodată, în ultimul timp parcă mai des
Mă apuc şi fac lucruri fără înţeles.
Întotdeauna le fac făţiş, la adăpostul nopţii
Ca şi cum parcă nu am de ales.
 
Câteodată las câte-o poezie neterminată

Nimicuri

Printre rezoluţii, gânduri sau soluţii
Printre citate sau sfaturi deşucheate
Ba printre nămeţi sau oameni desueţi.
Te-aprinzi, te-alinţi când crezi că unii-s sfinţi.
Fugi pe după soare şi nu te dezminţi.
Îţi faci mii de vise ce-ţi par prea cuminţi,
Renunţi la ele şi îţi ieşi din minţi.
Sortezi din amintiri
Le ascunzi în priviri 
Şi mergi mai departe
Te îndrepţi spre marea noapte.
Mai crezi în unicorni?
La ce visezi când dormi?
Tu te mai uiţi la lună?
Prea multe răspunsuri fără întrebări
Prea multe priviri rămase fără zări.
Multe curcubee, puţine culori.
Multe vorbe goale şi multe erori.   

In Piata Amzei

Azi am intalnit un caine bolnav si trei oameni tristi,
Am impresia, sau poate-i real, ca doi dintre ei au fost ceva artisti.
Azi Bucurestiul mi-a parut atemporal
In Piata Amzei parea a nu avea loc nici un scandal.
Si tot azi, am plans de cel mult doua ori
Cel putin o data pentru tristetea mea
Si-a doua pentru tristetea cladirilor.
Azi mi s-a parut lumea un pic mai mult inghesuita.
Mai bine asa decat sa para decrepita.
Si chiar daca povestea e trista, e chiar povestea mea de azi, un pic Cioran-eistă.