Vara

E foc de paie reaprins din interes
Sau e iubire absurdă, ce n-are ințeles.
E vânt tihnit de toamnă
In vara fără sens
E cana de cafea amară
Și sentimentul ce-ți dă ghes.
Sunt ș-uri și sunt â-uri
Ce zboară peste râuri
Sunt fluturi în stomac
Și vorbe curg pârâuri.
E totul care-mi pare lipsit de interes
În vara de pe urmă, ce n-are nici un sens.

Scurt pe doi

Cuvintele.....mi se rostogolesc, in cap, pe rand
Refuz sa cred ca poti sa mori...razand.
Refuz sa cred ca....dintr-o pana de curent
Creierul poate sa arda pe moment.
Refuz sa cred ca nu-i cunosc pe oameni.
Aleg sa cred ca, poate, m-am blocat
Sa caut între toți, o lună plină
Sa cred ca peste tot zace lumină
Si peste toate, peste tot, poate sunt eu de vină
Ca nu pot sa refuz a nedreptatii tihnă.