Prostia nu doare

Elucubrezi lugubru cu voce de subretă,
Nu stii cuvinte intregi 
Si permanent prostia ti-o renegi.

Dorind cu orice pret sa nu pari desueta.
Cu gandu-ti labil esti omniprezentă
Şi cauţi macar un pic sa pari potentă.

Cu mintea poticnita în fantasme întregi
Esti prea nefericita, chiar nu întelegi?

Sa fie ignoranta ta latenta?
Sau doar ipocrizia permanenta?

Esti doar de o prostie insolenta!

Noroc

Cateodata Ana chiar nu mai are mere,
Mai precis atunci cand cine nu trebuie i le cere.
Cateodata Ana nu mai are nici cuvinte,
N-are sens, n-are chef si n-are nici minte.


Din timp in timp, Ana ar vrea sa zboare
Dar tocmai atunci isi da seama ca n-are nici motoare.
In schimb tot timpul Ana, parca are noroc
Prea multi i-l ureaza cand stranuta cu foc.

Cateodata Ana pare simpla, dar nici atunci cand pare, nu e.
Vrea casa pe plaja si-o luna amara sa o bantuie.
Cateodata Ana crede in strigoi.
Mai ales atunci cand cina nu este in doi.

Cateodata Ana simte ca nu stie ce simte.
Stie ca asteapta prea mult de la oameni si de la cuvinte.
Cateoadata Ana crede ca a inteles tot ce-i de inteles.
Ca totu-i frumos, alambicat si pervers.