....

In ce lume am ajuns sa traim cu totii? Unde ne-am pierdut, pe ce drum am luat-o si de ce? Totul se reduce la alergarea asta nebuna dupa bani, dupa faima, dupa a fi interesant, a fi placut, a fi popular, a fi in mjlocul evenimentelor. Ne pasa mai mult de lucrurile care nu sunt importante decat de oameni si de noi. Ne pasa mai mult de lucruri desi recunoastem, cu jumatate de gura ce-i drept, ca nu lucrurile ne fac fericiti. Cautam si uneori gasim solutii pentru orice dar se pare ca nu gasim solutia ideala pentru fericirea noastra. Sustinem sus si tare in fata celorlalti ca suntem fericiti dar de fapt ne-o spunem noua ca sa ne credem pe noi insine. Viata e o lupta continua si de fapt la un moment dat nu o mai percepem ca pe una, ajungem sa credem ca asa e ea: viata=lupta, cu cine si de ce nu mai conteaza; cu noi, cu tentatiile, cu demonii nostri, cu oamenii apropiati, cu oameni necunoscuti, cu societatea, cu guvernul, cu frigul, cu bancile, cu creditele, cu caldura, cu fricile noastre, cu toti si cu toate, un razboi total cu teama de a fi fericit cu putin.

constant

Ascult muzica tare, ca sa nu mai imi aud gandurile dar parca incep sa se miste mai repede si in aceeasi directie,inchid ochii si chem noaptea ca sa se opreasca si n-am nici o sansa nici asa, apari si acolo, ies afara, ma intalnesc cu lumea, stau in casa si ma inchid in mine, mananc sau nu, fumez, beau, merg mai departe, degeaba, orice as face pare decat degeaba, esti o constanta langa mine. Ma cert si ma iert mai intai pe mine si apoi pe tine si-apoi merg mai departe, te vad si esti invizibil, invizibil in mine si in afara mea, peste tot cu mine si nicaieri cu mine. Imi zic ca ar trebui sa ma opresc si o fac pentru un timp, dar ma opresc si te caut in tot, in orice melodie, in orice semn, in orice cuvant si in orice loc. Pur si simplu nu am scapare nici in mine, nici in afara mea, nici prin mine si nici prin tine. Nici nu mai are rost sa intreb cum fac sa dispari, nimeni nu cred ca stie raspunsul si chiar daca ar sti si mi l=ar spune nu l-as baga in seama pentru ca am devenit dependenta de a te sti peste tot in mine.