stii si tu....

Stii si tu la perfectie momentele alea goale si seci din viatza ta, pe care pentru nimic in lume nu ai putea sa le intelegi, cele in care, dintr=o data toata viatza ta se naruie, si tu nu ai nici cea mai mica idee de ce...Acum o clipa erai sigur ca totul merge nice and easy, toate piesele sunt asezate la locul lor, melodia pe care o asculti e cea mai misto, lumea pare a-si urma cursul normal, nimic prea mult, nimic prea putin. Toate planurile sunt facute, vremea e misto, ai benzina in rezervor si esti gata de cea mai tare calatorie din viatza ta. Apoi dintr-o data, brusc si iremediabil parca te trezesti intr-un univers paralel in care nimic nu iti convine, totul ti se pare de cacat, melodia asta e enervanta rau de tot, ai benzina in rezervor dar simti ca nu ai unde sa te duci, pe cine sa vezi, si toate piesele din puzzle s=au ratacit si sigur, mai mult ca sigur nu ai sa le mai gasesti niciodata, pentru ca nici macar nu mai ai chef sa o faci. Dintr=o data esti atat de sec incat nu=ti vine sa crezi ca esti tu!Ai impresia ca esti o piesa veche intr-un muzeu celebru, valoroasa dar cu atat de mult praf pe ea incat nu iti mai recunoaste valoarea. Singura ta scapare este sa vina cineva sa sufle praful asta, care te seaca, de pe tine si sa iti recapeti stralucirea sau sa ai tu puterea sa te scuturi atat de tare si atat de bine incat sa revii imediat in lumina reflectoarelor. E singura ta sansa ...

de cate ori

De cate ori in viatza iti poti schimba perceptiile? De cate ori iti sunt asteptarile inselate? De cate ori iti spui ca nu ar trebui sa mai crezi cu atata tarie in oameni si-apoi din nou crezi in ei, ca din nou sa iti plangi de mila? De ce de atatea ori spui lucruri pe care nu le simti si simti lucruri pe care nu le spui? Atatea intrebari la care nu ai raspuns desi credeai ca ai raspunsuri pentru toate...atatea fiinte care iti intra in suflet, iti stau acolo agatate ca dintr=o data sa se smulga sau sa le smulgi tu si-apoi sa le arunci departe, pierzand odata cu ele ani, sentimente, cuvinte spuse si cuvinte nespuse? De ce atata neincredere si atata lasitate? De ce nu avem curajul sa spunem ce simtim si sa simtim ceea ce spunem? Cat de usor ne-ar fi daca am face asta?